my god, social media can kiss my ass

nu gandim suficient cat din noi, vietile si psihozele noastre le turnam pe net, cat de expusi devenim in momentul in care schimbam un status sau dam un link

dezamagiri in dragoste, momente de fericire, betii sau tampenii spuse/scrise la nervi, toate astea apar pentru eternitate pe net si la momentul nepotrivit, pentru lectura oamenilor nepotriviti. ne lovim cu tesla in coaie singuri. o comitem virtual regal, ca la noi, la nimenea

in doua zile ne pocnim singuri peste frunte si ne lovim cu capul de tastatura. bai, ce idioti am fost. ai fost. a fost. keeping secrets is no fun de cand cu fb. c'est futu complicatiunea

e problema noastra ca ne expunem, ca ne laudam, ne strambam si comentam. dar la fel de bine cum suntem exhibitionisti, suntem si voyeuri. la fel cum nici prietenii nostri nu mai au secrete, nici noi nu le mai avem pe ale noastre

revelatia de la pranz

in piata constitutiei o fetita catre tatal ei

tati, tati de ce nu vrei sa-mi iei o papusa?
(scurta pauza)
pentru ca nu ai bani, nu?

cine stia ca sunt copii suficienti de realisti sa zica asta si sa plece mai departe cu zambetul pe buze sa ridice mana, pentru ca asa s-a intamplat. s-a mai uitat o data la papusa si au plecat la standul urmator, fetita sarind bezmetic pe langa tata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic

intrebarea diminetii

in mc-ul de la unirea, cand cineva cheaun de somn incerca sa-si cumpere o cafea, un baiat cu lant gros la gat si ochelari de soare la ochi intreaba isteric

aicea-i mecu? ziceti, aici e mec?

nu, idiotule e chez pierre dar scrie mcdonalds la intrare la deruta pentru astia ca tine care dupa ce se lamuresc ca sunt intr-un mc, nu stiu ce fandoseli sa comande

ce am invatat azi

sa-mi tin gura ca mai rau fac, drumul spre iad este intr-adevar pavat cu bune intentii. uneori e mai bine sa taci din gura si sa mergi mai departe, inghiti si speri ca poate trece. prieteni sau nu, data viitoare ramai filosof

ca trebuie sa iau lecitina si liste cu task-uri, ca poate, poate iese ceva

ca am nevoie de o vacanta, dar ca nu ma pot duce in vacanta

nimic nu se pierde, totul se refoloseste

2007













2009














in 2 ani de zile nu s-a schimbat nimic. am gasit o nisa, ne-a iesit binisor si batem pasul pe loc, ca parca merge si asa. nu gandim mai departe. acum 2 ani de zile cand am dat de apartamentul spital am zis ca se poate si pe la noi, azi cand am descoperit un alt apartament spital m-am speriat nitel, ca lenea si frica nu se manifesta doar in arhitectura

sfarsitul vacantei de lucru

3.15 pentru inimi

bratarile la control, ca de la ora 4 dimineata toti smecherasii de bucuresti vor sa intre moca la un afterparty suie incarcati cu rucsacuri, corturi si izoprene. asa devine mai putin evident ca vor sa intre pe sest, daca par ca vor sa se care la casili lor calduroase

vip la coada la fructe. un ultim fum pe scari. o ultima cola. un kurtos kolac rece. 4 hot-dogi cu rosii (lolz). am uitat de cola

distreaza-te cu burn in parcare. ocoleste coloana de taxiuri (rusine sa-mi fie, eu care credeam ca au maxim 20 de taxiuri in tg mures). capu' jos ca e politie

hai la tren. trenul intarzie. benzinarie. nani. bucuresti. victorie

friday is the new monday

buei, stiam eu ca nu trebuie sa cobesc, yala se futu, cum ar fi zis francezii daca ar lucra la noi 

dar in schimb, biroul a devenit mai prietenos din moment ce la intrare s-a pus de un picnic cu covrigei si apa de la watercooler. big lols, cu tot cu politistul ce pazeste mancarea de intrusi