aparent vin la munca in zona crepusculara. vibreaza podeaua. se zguduie peretii. vecinii isi testeaza boxele. muncitorii ne sparg strazile
si daca tot am zis de strazi, nu le mai avem. avem resedinta pe ditai ulita plina de mormane de pamant. adica, ne-au tot dat hinturi subtile cum ca vom merge prin morcila, dar au fost draguti oamenii de la drumuri si au spart doar bucati din strada
ne-am mutat cu biroul la tara, va asteptam pe ulita, intrarea este acolo unde stau muncitorii pe trepte citindu-si ziarul. atentie la alunecarile de teren
08 October 2008
Labels: life in my shoes
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
ati intrat si voi in rand cu lumea :P
mai bine ramaneam in urma
strada pe care o descrii tu e la mine in fata blocului de o viata
locuiesti la o distanta relativ mica fata de un lan de porumb, asa ca nu ma mira :P. noi in schimb, suntem in curul orasului, pardon, vroiam sa zic centru
da, dar in lanul de porumb aici se face mancare buna....gen
Post a Comment