a spune ca subiectul emo este o obsesie este cam exagerat. adica atunci cand auzi ca un copilas cu parul in ochi se plange ca s-a ars pe fata atunci cand isi intindea bretonul cu placa, sa razi sau sa razi mult si bine?
discutia am ambalat-o frumus si in alte dati, dar tot ce ramane este fericirea de a fi prins alte vremuri cand pierce-urile prin frunte/ ceafa si crestarile pe mana nu erau atat de cool, no matter how goth you were.
pe de-o parte ma simt old si ingrijorata, pe de alta parte nu ma pot abtine din a face misto de fenomen. repet, bine ca am prins alte tendinte de auto-mutilare de dragul popularitatii si noroc ca am prins un colectiv aparent si relativ normal
15 November 2007
noi am fost alt fel de emo
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
duse sunt vremurile cand vedeai in toaleta din expirat persoane care isi aratau tatuajele din zonele intime
Buei, nu stiu ce va lamentati voi de emo. Mi se pare mai ciudat ce fac prajituricile alea crocante(r) din mall, pe care le uita dumnezeu in solar.
Copilasii astia emo sunt draguti si sufera relativ la varsta lor si perioada prin care trec. Cam toti am suferit cand eram mici, dar din pacate nu avem urme de la piercinguri sa aratam asta. Chill, chestii si mai ciudate or sa se intample si nu pentru ca sunt cu adevarat mai ciudate ci pentru ca imbatranim noi.
Hai ca te las, tre sa ma cert cu tinerii care nu-mi dau locul in autobuz. Cheers :D
tibi, ca de obicei un bosorog trapped in corpul unui mallrat trendy...
in afara de asta, cam are dreptate :P
nimeni nu este mai trendy decat abonatul no1 al pull and bear tibi inocentul :)
Post a Comment