fac parte dintr-un mic trend de oameni motivati de ura pentru ziua de luni. ura care porneste din sufletel si nu este starnita doar de elementul slujba. nicidecum, la mine are radacini vechi care rimeaza cu gradinita cand trebuia sa ma trezesc la 6, pe intuneric, cu tata care se chinuia sa faca 2 codite, extrem de asimetrice si combinatii eclectice de haine- desigur cand era saptamana mamei, lucrurile stateau altfel, atunci intrau in categoria normal, dar asta e o alta poveste
sunt putine zile pe care le urasc pe deplin, prima zi de scoala- inevitabil ploua, este plin de balti, frig, nu pot sa vin sa ma laud cu nus-ce-super-tricou luat peste vara si este o mare pierdere de timp. venim sa facem atmosfera ca niste copii cuminti ce suntem
apoi lunea, care este un fel de prima zi de scoala saptamanala. vine dupa ceva zile libere pierdute aiurea si implica un fel sau altul de munca
problema este insa alta. ultimele doua duminici au fost scoase din zona crepusculara si au fost indeajuns de naspa incat sa ma rog sa vina mai repede ziua de luni... deci s-a ajuns pana la blasfemii. detaliile includ dureri de masele care inspirau o sinucidere rapida- spanzurata cu ata dentara si o alergie temporara la fumul de tigara deoarece am tinut mortis sa retin in organism cel putin o masa din ziua de duminica
momentan i hate sundays si vad in luni ceva lucruri pozitive. acum, pentru a opri flagelul urmatoarele duminici trebuie sa fie fukcing perfect fun-fun-fun...happy-happy, joy-joy altfel reinventam calendarul si fac a public plea de a-mi asigura o zi de duminica menita sa spele pacatele ultimelor doua
sugestii pe adresa deja cunoscuta :)
sursa foto
19 November 2007
razbunarea zilelor de luni
Labels: ce dezastru, life in my shoes
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Asa, si ziua de joi e frumoasa, nu? :D
ziua de joi este cu totul speciala. pentru unii dintre noi este ziua al carui nume nu il spunem... o pata neagra in calendar
Imagineaza-ti ca esti un copil de sapte ani. In fiecare duminica seara esti obligat sa pleci in alt oras. Departe de prieteni si parinti. In orasul asta minunat, tu trebuie sa mergi la scoala. Stai la o necunoscuta pentru ca esti prea mic. Nu poti sa stai singur. Ok. Acum imagineaza-ti ca pleci pe viscol si ger. Nu te mai poate duce mama cu masina pentru ca drumul este blocat. Asa ca te trimite cu trenul. Te trezeai la sase?:))))))))))))
da mr celalalt, dar asta a fost o experienta initiatica care a facut din tine un om atat de bun..
pe cand la noi a fost doar un chin si iata, suferim si acum din cauza lui.
acum inteleg de ce te numesti celalalt, tu mereu ramaneai la caldurica, acasa langa mama in timp ce celalalt se misca prin troiene la gara :(
si in caz ca nu ai observat, my bad hair days sunt cauzate de sechelele cauzate de my dear dad
Post a Comment